Eroi

Eroi

joi, 2 martie 2017

Dreptul la arme

Despre dreptul la armă și de ce Cehia vrea să îl introducă în Constituție

Acest subiect vine în urma unor mișcări în cadrul Uniunii Europene de a scoate din legalitate anumite grupe de arme și în urma încercării cehești de a introduce dreptul la înarmare în Constituție.

În fine, de ce contează acest drept la armă? De ce este în constituția Statelor Unite, și nu al zecelea, al cinsprezecelea amendament, ci chiar al doilea ce vine după amendamentul ce garantează dreptul la exprimarea opiniei? Nu o să fie totuși mai multă crimă lăsând cetățenii de rând să deține arme periculoase, automate și pistoale?

Mai întâi, două fapte istorice.

În anul 1775 începe Războiul Revoluționar American. Fondul acestui război este taxarea fără reprezentare în parlamentul Marii Britanii - taxele asupra coloniilor fiind impuse de la Londra fără consultarea prealabilă a coloniștilor. Este de menționat că până cu un deceniu înainte se aplicase principiul "benign neglect" - taxele și legile britanice nu erau impuse guvernelor coloniale, chiar dacă acestea se aflau sub autoritatea regelui. În acest context, impunerea unor taxe mărite, fără consultare era văzută ca o încălcare a autonomiei coloniilor care le-a permis să prospere.



Deoarece coloniile nu aveau propria lor armată, Războiul Revoluționar American a fost dus aproape în întregime de milițiile locale. Spre deosebire de ce a ajuns să însemne "miliție" în limba română, milițiile erau grupări formate din cetățeni voluntari care deseori își procurau propriul armament sau îl primeau de la donatori privați, de la puști până chiar la tunuri. Deși în final guvernele coloniale au reușit să comande destule arme pentru a mări numărul de soldați pe care îi aveau la dispoziție, armamentul deținut de către cetățeni a fost decisiv pentru război.

În anul 1968, pe 5 Ianuarie începuse procesul de liberalizare dus de Dubček. Această liberalizare a durat până pe 21 August, când armata sovietică a invadat. Deoarece guvernul nu a dorit să reziste, Primăvara de la Praga a fost oprită cu violență, iar orice încercare de a rezista a fost asuprită rapid, populația neavând uneltele necesare. Acest eveniment a rămas în mentalul colectiv al cehilor.


Aceste două fapte explică atât mentalitatea americanilor, cât și a cehilor față de arme, cât și motivul pentru care în SUA, după două sute de ani în care acest drept a existat, este în jur de o armă pentru fiecare om, iar în Cehia sunt 16 arme la 100 de cetățeni (acest număr este în fapt cel mai mare din fostele țări comuniste exceptând Iugoslavia, în care războaiele civile au dus la un număr mare de arme deținute ilegal).

În ambele cazuri, motivația este aceeași: dreptul la autoapărare, cu atât mai mult considerând că poliția răspunde încet potențialelor pericole, și prevenirea tiraniei, o populația înarmată fiind un motiv spre a nu încerca instaurarea tiraniei, fie ea impusă din interior sau din exterior.

Totuși, mai multe arme nu înseamnă mai multe crime? În mod neintuitiv, nu. Punând pe o axă numărul de arme la 100 de cetățeni și pe cealaltă numărul de omucideri la 100'000, cât și luând diverse seturi de date (toate țările din lume; fiecare stat american; toate țările cu HDI mare), trendul pare a fi deseori descrescător. Deseori, politicienii care sunt împotriva armelor tind să arate statistici care, în loc de rata omuciderilor, folosesc ori rata omuciderilor cauzate de arme ori rata morților provocate de arme în general.












Această modalitate de a vedea lucrurile este incorectă din punct de vedere statistic, deoarece este clar că, cu cât sunt mai multe arme de foc, cu atât va crește proporția crimelor care se înfăptuie cu acestea, dar acest lucru nu ne spune nimic despre siguranța noastră. Dacă numărul de crime crește puțin, stagnează sau chiar scade cu cât sunt mai multe arme, atunci nu mai este un argument bun argumentul crimelor în ecuație.

Totuși, de ce, în mod neintuitiv, nu crește numărul omuciderilor cu cât sunt mai multe arme? Explicația constă în faptul că, în primul rând, armele de foc nu sunt preferatele criminalilor - majoritatea preferă pumnale și cuțite deoarece acestea nu îi desconspiră în cursul faptei. De asemenea, mai este și un factor psihologic - dacă orice potențială victimă se poate apăra într-un mod eficace și letal (deseori, femei și bătrâni care altfel sunt lipsiți de apărare) atunci crima nu mai este un avantaj pentru infractor. Chiar și crimele în desfășurare sunt deseori oprite - conform statisticilor americane, în jur de 2 milioane de crime sunt oprite anual folosind o armă purtată cu scopul autoapărării, ~15% din aceste evenimente salvând viața victimelor. Cu toate acestea, în mai puțin de 10% din evenimente au necesitat focuri de armă. Este clar, în acest context, că armele de foc nu sunt doar un instrument al morții, ci chiar pot salva, mult mai des, vieți.
În final, ajungem la problemele actuale. La un an de la atacul de la Paris, Comisia Uniunii Europene a lansat un proiect de lege care dorea, în parte, să ducă în ilegalitate deținerea a orice fel de armă semiautomată - acestea constituind mai mult de jumătate din armele deținute în mod legal de cetățenii Uniunii Europene. În urma protestelor acestora, legea a fost modificată, dar în continuare pune piedici neloiale deținătorilor legali de arme, în contrast cu scopul Comisiei de a "opri terorismul". Însăși Președintele Comisiei Europene Juncker a declarat că dacă Parlamentul European votează împotriva legii, atunci ei s-ar dovedi a fi de partea teroriștilor - o amenințare care nu își are locul într-o țară democratică, cu atât mai puțin în cadrul Uniunii Europene. Chiar și cu modificările aduse, se zvonește că dorința Comisiei este să restrângă  iarăși legea în sensul propunerii inițiale și să șantajeze Parlamentul European.

În final, aș dori să indic un număr de siteuri utile pentru a vă informa asupra situației. În primul rând, gunfacts.info este un site foarte bun pentru statistici legate de arme, având surse pentru toate afirmațiile sale. De asemenea, Firearms United este un grup, similar NRA-ului american, care încearcă să lupte pentru drepturile cetățenilor europeni la arme și care urmărește situația din Parlamentul European cu atenție, postând știri despre ele.

Într-un alt post o să discutăm legile armelor din România și cât de eficace sunt ele.

C. Mendicescu

duminică, 5 februarie 2017

în Apărarea Istoriei Și Literaturii Românești

Este dificil să influenţezi ceva printr-o petiţie, cum a demonstrat episodul celor 3 milioane de români care au semnat petiția pentru familie. Voinţa a trei milioane de oameni a fost ignorată fără vreun efect tangibil(deocamdată) ca urmare a demersului democratic pe care aceștia l-au făcut. În ciuda acestui fapt, percepţia publică a fost zdruncinată.




Efectul asupra percepţiei nu poate fi negat. Rolul real al petiţiilor este acela de a da un semnal public, generând valuri de reacţie cu cât ajung în atenţia mai multor persoane.


Aşadar oricât de inutil ar părea demersul democratic petiţionar, el poate fi valorificat spre a ridica gradul de conştientizare a oamenilor cu privire la o anumită problemă.

Ca urmare la articolul precedent, a apărut o petiţie pentru apărarea istoriei şi literaturii româneşti, o reacţie publică împotriva măsurii de schimbare a programei școlare iniţiată de Ministerul Educaţiei.


Petiția este disponibilă aici. 





Susţinem acest demers pentru că susţinem stârpirea dictaturii corectitudinii politice, care a devastat occidentul şi doreşte să prindă rădăcini şi la noi în România.

S. Ciumetti


vineri, 3 februarie 2017

Pe Ascuns, Ca Hoții

 În aceste zile în care protestele monopolizează atenţia publică, Ministerul Educaţiei lui Pavel Năstase a lansat un proiect de programa şcolară prin care doreşte să elimine naţionalismul din mintea elevilor de gimnaziu.


Se urmăreşte îndoctrinarea tinerilor cu mulţi-culturalism şi "empatie interculturală" pentru a produce o generaţie similară cu cea din ţări occidentale care acum suferă de pe urmă invaziei migranţilor.

Urmăriţi reportajul şi trageţi propriile concluzii. Click aici pentru varianta full-screen.



Această măsură iresponsabilă va obţine un rezultat opus fața de cel intenţionat. Elevii predispuşi spre rebeliune vor vedea noua programă ca un atac la adresa identităţii lor, radicalizandu-se împotriva oricărei măsuri de acest gen.

S. Ciumetti

miercuri, 1 februarie 2017

La Cumpăna Istoriei

Fãrã îndoialã că neamul nu dispare din gândul nostru, oricât l-am dispreţui şi prigoni. El rãmâne mai departe înfipt în conştiinţa noastrã şi ne mustrã în momente de luciditate. Ostracizat, surghiunit undeva în adâncurile sufletului, asteaptã momentul când individul îşi va aduce aminte de el şi îl va pune din nou în valoare pe plan istoric.


Mulţi dintre noi simţim că ne aflăm la cumpăna istoriei și că direcţia României va fi decisă în următoarea perioadă.

Un mare om a spus odată: "Țara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe."

Fiecare partid are deja un program politic propriu, dar înlocuirea unui partid cu altul nu repară problema de fond a societăţii româneşti, viciată de materialismul ideologic al consumerismului, al comfortului, al indiferenţei, prinsă în plasa unei existente gravitând în jurul orizontului îngust al interesului personal.



Există un set de idei care ameninţă concepţia materialistă; o doctrina care a fost interzisă de către trei regimuri diferite de la apariţia ei. Ea are capacitatea de regenerare şi însănătoşire a neamului, fapt ce ar incomoda intenţiile conducătorilor actuali şi a celor aflaţi în opoziţie, care doresc a menţine starea de fond din societate. Manipularea unui neam este mai uşoară când acesta are sufletul viciat.

Cititorul va judeca actualitatea următorului fragment şi aplicabilitatea sa în vremurile pe care le trăim astăzi.

În contextul actual al eforturilor naţionale pentru a se determina rãspunderile şi contribuţia diferitelor organizaţii politice, cunoaşterea esenţelor poartã în sine înţelegerea viitorului. Lupta noastrã, a tuturora, nu poate fi restrânsã numai la ideea de "eliberare" a țãrii, fãrã a se lua în consideraţie şi nevoia de a se limpezi zgura depusã în minţi şi suflete de regimul materialismului ideologic.

Eliberarea este un scop politic, un act patriotic, dar nu şi o finalitate naţional-socialã. Odatã scopul atins, de-abia atunci începe a două fazã esenţialã = salvarea spiritualã şi moralã a națiunei.

Rãul semãnat de regimul marxist în decursul atâtor decenii de stãpanire tiranicã, nu poate fi nimicit prin simplă izgonire a cãlãilor. Adâncul sufletului romãnesc a fost viciat. Acest suflet are nevoie de înseninare, de o nouã substanțã regeneratoare, capabilã sã umple genunea spiritualã provocatã de haitele roşii.

Or, acest lucru nu poate fi urmarea unei simple schimbări de regim, ci al unei refaceri interioare. Misiune care depãşeşte capacitatea unui partid, oricât de bine structurat ar fi el. Modificarea interioarã a omului nu preocupã partidele, deoarece concepţia lor ideologicã nu prevede astfel de intenţii.

Numai o doctrinã elaboratã pe principii depãşind sfera redusã a politicului, poate întrevede o renaştere naţionalã. Numai printr-o asemenea intervenţie, se va putea impune o schimbare de mentalitate, o reîntoarcere la cinste, moralã, patriotism şi demnitate, la rãspundere şi credințã. Idei puţin dezbãtute de alţii, dar profund resimţite în sânul Mişcãrii.

În mijlocul neamului romãnesc, numai Corneliu Zelea Codreanu a intrevãzut salvarea neamului, printr'o renaştere a virtuţilor cardinale şi-o reîntoarcere "la icoanã", unde ne asteaptã înţelegerea şi înãlțarea. Or, ce poate fi mai însemnat în lumea pervertitã şi indiferentã pe care o "structureazã" ideologia comunistã, decât revalorizarea unor precepte şi norme în antitezã cu substratul teoretic şi urmãrile nefaste ale marxismului.
 Doctrina legionarã pune omul în perspectiva regãsirei de sine, prin refacerea unei structuri mentale în armonie cu adãncul sufletului romãnesc.
Dr. Filip Păunescu a iscălit cu măiestrie un rezumat al acestei doctrine din care am redat mai sus primul fragment.

Tineretul României trebuie să aibă în perspectivă un astfel de set de idei cu mare capacitate de regenerare, aplicate în contextul de azi, dar şi să dea dovadă de inteligenţă politică pentru a ajunge în poziţii cheie din care să poată declanșa procesul de eliberare politică a României.


Atâta timp cât ni se interzice să vorbim despre istorie suntem condamnaţi să o repetăm. Eroi naţionali precum Ion Moţa, Vasile Marin şi Corneliu Zelea Codreanu ar trebui studiaţi pe îndelete, înţeleşi, elogiaţi şi ideile lor valabile până azi aplicate cu responsabilitate.

Pentru aceasta este în primul rând nevoie de libertatea de exprimare din articolul 30 al Constituţiei, libertate pe care nu avem până când nu anulăm legea 217/2015.

S. Ciumetti

marți, 31 ianuarie 2017

Noi Proteste: Incă o Revoluție?

În urma ordonanţei de urgenţă cu privire la proiectul graţierii, România a intrat în cea mai gravă criză politică de la Mineriade.


Un model de proteste violente după exemplul Euro-Maidanului este pus la cale în Bucureşti.

Unii oameni revoltaţi au anunțat că sunt pe tren, în drum spre capitală.



Taberele care acum se războiesc sunt ultra-liberalii (USR-PNL-Tehnocraţi) care îşi folosesc capitalul politic să legitimizeze protestele şi coaliţia de guvernare PSD-ALDE, continuarea FSN-ului care este continuarea Partidului Comunist Român.

Liberalii pro-europeni, sustinatori ai corectitudinii politice si marxismului cultural împotriva socialiştilor, fostilor comunisti de la PSD.




Noi nu avem o miza în aceste confruntări, dar ne sunt utile pentru că acţionează înspre erodarea sistemului ticăloşit al democraţiei.

Criza politică actuală se poate folosi spre decredibilizarea partidelor politice.


După ce rezultatul acestor mişcări de amploare va fi nivelarea democrației, o generaţie pregătită să preia puterea trebuie să se ridice din ruinele ei.

S. Ciumetti

vineri, 27 ianuarie 2017

Problema Ţigănească

                                  Problema Ţigănească


De la început trebuie clarificat; Ţiganii înşişi se identifică cu denumirea de ţigan. Denumirea de rrom este o invenţie post-decembristă. Cei care au făcut lobby în spaţiul public pentru denumirea de rromi nu reprezintă comunităţile de ţigani din România.





Înainte să iscălesc articolul am fost personal pe străzile pe unde sunt ţigani, abordând pe unul şi pe altul cu întrebarea "Sunteţi rrom sau ţigan?" la care răspunsul a fost "Io's ţigan."Acestea au fost cuvintele lor.

Inclusiv "vedeta" ConnectR a declarat că este mândru să fie ţigan.


Ceea ce este culmea este că folosirea cuvântului ţigan în spaţiul public poate fi sancţionată cu o amendă de 7000 de euro. Oare ţiganii care îşi spun ţigani pot fi amendaţi pentru discriminare? Ar fi o aberaţie.



Luată în abstract, ca şi concept, toleranţa este bine intenţionată. Dar practic ea poate să fie criminală. O rană infectată, dacă este tolerată, se va extinde până când rănitul îşi va pierde ori un membru, ori viată însăşi. Din cauza situaţiei migranţilor în Germania infecţia de la ei din ţară a ajuns la un punct critic, membrul trebuie amputat ori ţara va pieri.

Natura ţiganilor îi face să profite de bunătatea ta pentru a te exploata, la fel cum o rana infectată profită de toleranţa ta pentru a se extinde, la fel cum scorpionul profită de toleranţa (sau naivitatea) broaştei din bine cunoscuta alegorie.


Dimensiunile Problemei

Ţiganii fac copii cu nemiluita pentru a obţine bani de pe urma alocaţiilor. Ei sunt un neam fără moralitate, cerşesc în faţa şi chiar înăuntrul bisericilor, îşi exploatează copiii punându-i să cerşească de la vârste fragede, folosindu-i pentru a înduioşa lumea. În unele cazuri îi învaţă chiar să fure pentru că aceştia, fiind minori, nu pot fi arestaţi.



Comunităţile de ţigani care trăiesc pe străzi sau în ghetourile tip Pata Rât prezintă riscuri medicale, având o igienă precară şi boli pe care le poartă în socitetate. In ghetourile lor nu au utilități de baza, dar au profitat de ofertele furnizorilor de televiziune, gratuite pentru primele luni, pentru a-și instala antene parabolice peste casele din carton.



Pe lângă ilegalităţile minore (hoţie, cerşetorie) pe care le practică şi pe lângă riscurile medicale, există multe cazuri în care ţiganii sunt folosiţi pe post de mercenari, aceştia devenind bătăuşi plătiţi pentru câteva sute de lei.





Dacă statul nu va lua măsuri de stopare a sporului demografic ţigănesc, ei vor deveni cea mai numeroasă minoritate din ţară.

Problema țiganilor în democrație

Anul 2009 a dovedit că ţiganii sunt o masă de manevră convenabilă din punct de vedere electoral. Folosiţi cu viclenie de politicieni, cu cât mai numeroşi vor fi cu atât mai puţină putere de decizie vom avea noi în propria noastră ţară.



Adevărul este că în timpul a zeci de ani de convieţuire cu noi, ţiganii nu s-au putut integra şi nu au putut fi asimilați în societate. Ei stau în comunități tip ghetou la marginea oraşelor sau în palate ostentative pentru care nu au autorizaţii şi nu plătesc impozite. Statul din păcate îi protejează, singura discriminarea care există fiind una pozitivă.



Latura externă a problemei

Un alt aspect al problemei ţigăneşti este extern. Reputaţia lor de peste hotare, de hoţi şi cerşetori, reflectă negativ asupra imaginii României, mulţi străini considerând ţigan sinonim cu român. Prejudiciul greu de reparat are drept cauză tolerarea unei societăţi predispusă către ilegalităţi şi incapabilă de integrare.



Despre ce educaţie vorbim când ţiganii sunt învăţaţi de mici să fure şi să cerşească? Nu sunt admonestaţi de către părinţi nici măcar când încep să hărţuiască fizic persoane pe stradă.

Natura țigănească

Când vine vorba de conflict, natura ţigănească este una laşă, fricoasă. Când sunt în inferioritate numerică se poartă umili, pleacă capul şi îţi vorbesc cu "şefule". Doar când au superioritate numerică devin agresivi, te hărţuiesc pe stradă, te batjocoresc. O fosta colegă de muncă vorbea despre cum a fost scuipată şi înjurată de un grup de copii de ţigani în momentul în care a trecut pe lângă ei în drum spre casă. 


Sunt zeci de astfel de cazuri, unele foarte serioase în care persoane sunt ucise de către grupuri de ţigani.





Soluția problemei 

În contextul internaţional în care trăim, o soluţie radicală este greu de conceput. Deportarea lor poate fi realizabilă doar într-un context european favorabil acestei direcții. (celelalte state deportând imigranţii lor). Ministrul de externe al Indiei a declarat că este pregătit să primească ţiganii la ei în ţară. O astfel de deportare s-ar putea realiza în condiţii civilizate atâta timp cât există voinţă politică din partea noastră. 

Deja există un curent anti-ţigănesc în rândul tuturor românilor care au avut de a face cu ei. Doar acei români care nu au avut de a face cu ţiganii, dar şi acei români plătiţi de organizaţii anti-naţionale să militeze pentru "protecţia minorităţilor" lansează în spaţiul public păreri favorabile ţiganilor.

O altă soluţie mai omenească, dar nu atât de rapidă, este sterilizarea chimică a ţiganilor.

S. Ciumetti

luni, 23 ianuarie 2017

Iluzia Democraţiei




Dicotomia PSD-PNL(şi anexele lor) este menită să ne ţină ocupaţi şi distrasi de la problemele reale cu care se confruntă Neamului Românesc, probleme generate de către defectele și efectele pseudo-democraţiei din ultimii 27 de ani.

Căderea în plasa acestei dicotomii naşte conflicte în care ne acuzăm reciproc că suntem "Postaci PSD-işti" sau "Agenţi PNL-işti". O societate divizată este uşor de subminat.

Un exemplu evident al deziluziilor legate de aparenta diferenţă şi opoziţie dintre partide este cazul legii 217/2015.

Această lege a fost concepută de către Institutul (neo-bolşevic) Pentru Studierea Holocaustului în România Elie Wiesel, care este o instituţie guvernamentală finanţată din bani publici. Preşedintele acestui institut a făcut propagandă comunistă în timpul lui Ceauşescu.

 „Aţi spus că nu v-aţi propus să rezolvaţi şi crimele regimului comunist. De ce? Trăiţi în România, sunteţi cetăţean român, institutul e plătit din banii Guvernului. Nu înţelegeţi suferinţa prin care a trecut poporul român, la fel ca şi cel evreu. Nu reacţionaţi la ce s-a întâmplat cu poporul român, deşi trăiţi în România” a spus Lucia Hossu Longin, realizator „Memorialul Durerii”.


Eu nu sunt conaţional cu dumneavoastră, reprezint o instituţie publică şi sunt cetăţean al României. Despre etnia mea nimeni nu poate şti, atât timp cât nu mă exprim public. Această lege nu a fost făcută de Institutul Elie Wisel” a răspuns Alexandru Florian.


Legea a fost iniţiată de către PNL prin Crin Antonescu şi câţiva liberali "de seamă". Legea a fost votată aproape în unanimitate (nu am găsit o lista exactă) de către camerele decizionale.





Aceste dovezi indică existența unei colaborări între actorii politici importanţi. De multe ori, cu câteva excepţii, ei doar mimează o opoziţie publică. Este actorie în spiritul pâinii şi circului cu scopul de a ne capta atenția si a o dirija catre spectacolul politic în timp ce în spatele cortinei se votează legi ce ne dezavantajează.

Concluzia pe care o tragem este că mizeria domneşte în instituţiile statului Român. De sus, de la conducerea României, ba chiar de la conducerea Uniunii Europene, mizeria se revarsă în valuri, riscând să acopere societatea civilă cu un strat gros de glod care blochează perspective şi astupă  vocile sub cenzura dictaturii corectitudinii politice.



Prin aparatul de propagandă al mass-mediei, însăşi gândirea critică şi personală este înnăbuşită. O astfel de societate duhneşte a comoditate, incapabilă de iniţiativă sau rezistenţă.


În mlaştina inecăcioasă a democrației, reacţionarii sunt singurii cu simţ al mirosului.




S. Ciumetti